Descriere sumară

Clădirea Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța, fostul palat comunal, a fost proiectată în anul 1911 de arhitectul Victor Ștefănescu în stilul neoromânesc, folosit în acea perioadă pe tot cuprinsul țării pentru clădirile administrative. Clădirea este simetrică față de un ax pe direcția NE-SV. În funcție de acest ax a fost reamenajată Piața Independenței, astăzi Piața Ovidiu, și tot pe acest ax a fost reamplasată, în centrul pieței, statuia lui Ovidiu.

În plan, clădirea se compune din 4 aripi închizând la mijloc o curte interioară.

Fațada principală este orientată spre NE, spre Piața Ovidiu, având accesul în axul de simetrie. La Parter, accesul principal, al publicului, se face în holul de onoare, având casa scării monumentale amplasată pe același ax. Din holul central se face distribuția spre sălile de expoziție, poziționate simetric și se face legătura cu cele două zone laterale (de la SE și de la NV). Cele două aripi laterale sunt poziționate la 1,25 m și respectiv 1,10 m sub cota la care este realizat accesul principal și adăpostesc spații de expunere în zona SE, și respectiv NV fiind modificată ulterior prin crearea unui nivel intermediar (mezaninul), poziționat la jumătatea înălțimii libere, pe toată lungimea acestei laturi. Accesul la mezanin se realizează prin două scări adăugate la extremitățile laturii de NV. La mezanin au fost amenajate birouri și culoar de distribuție. Cota pardoselii finite de la mezanin, considerate în raport cu cota de acces de la parter, este +2,32 m.

Pe fațada posteriorară (SV), în ax, se află accesul secundar în clădire, către curtea inerioară, din care se accede la subsol, și în zona de birouri, situate în zona fațadei de SV, la etajul 2 și la mansardă. De o parte și de alta ale intrării secundare sunt poziționate simetric două scări, prin care se realizează accesul spre cele 2 niveluri ale clădirii. Prin ambele scări se putea ajunge și la demisol, dar în prezent, accesul este blcoat la nivelul parterului. Scara aferentă aripii de vest este astupată cu umplutură de pământ până la cota 4,00 m sub nivelul cotei de acces în clădire și a rămas accesibilă doar printr-un mic chepeng.

Accesul publicului din holul principal de acces de la parter spre etajele I (cota +6,23) și II (cota +12,29 m) ale clădirii muzeului se face prin scara central monumentală circular.

Cele două aripi laterale de la parter sunt terase acoperite cu portice înalte, cu câte șase coloane, susținând arcade. Inițial terase pentru spațiile de alimentație publică de la parterul clădirii, în prezent au funcțiunea de lapidarium. Ele sunt accesibile în centrul lor, din spații ale etajului I.

Etajul I conține săli de expunere și holuri de distribuție, scara principală monumentală și cele două scări secundare poziționate pe fațada posterioară. Din holul principal de acces, la acest nivel se intră în Aula „Adrian Rădulescu“, fosta Sală de Consiliu a Primăriei, utilizată ca sală de conferințe, dispusă în axul de simetrie al planului, cu înălțimea 11,00 m (pe înălțimea etajelor 1 și 2), care se deschide în fațada principală printr-o loggie monumentală. Plafonul sălii este realizat în formă de boltă. În anii 1960 și 1970 a fost pictată în frescă cu scene istorice, de unde a primit denumirea de „sala pictată“ sau „sala frescelor“.

Etajul II cuprinde săli de expunere, holuri de distribuție, scara principală monumentală și cele două scări secundare amplasate pe fațada posterioară. În 1976, când clădirea a fost transformată în muzeu, s-a executat extinderea scării principale de la etajul 1 la etajul 2, pentru accesul publicului la acest nivel.

Mansarda se găsește la cota +17,10 m. Cuprinde birouri, spații de depozitare și holurile care asigură circulația personalului. Are pardoseală din lemn, înălțată peste nivelul plăcii de beton cu 20,40 și 50 cm. Accesul se face prin cele două scări balansate, aflate în zona posterioară. Mansarda se găsește la cota +17,10 m. Curpinde birouri, spații de depozitare și holurile care asigură circulația personalului. Are pardoseală din lemn, înălțată peste nivelul plăcii de beton cu 20, 40 si 50 cm. Accesul se face prin cele două scări balansate, aflate în zona posterioară. Mansarda se întinde doar pe trei dintre laturile clădirii (NE, NV, SE) spre fațada posterioară nu există aripa mezanin.

Din aripa de NE, se accede pe o scară cu două rampe simetrice într-o sală aflată la cota +18,85 din care se realizează accesul în turnul cu ceas. În această sală se poate vedea o parte din structura originală de beton armat a turnului octagonal. Structura acesteia se descarcă pe patru stâlpi înclinați (60 x 120 cm) care, la rândul lor, se continuă pe stâlpi verticali, până în subsolul clădirii. Acoperișul turnului este de formă octogonală și are aproximativ 4,0 m înălțime, pornind de la cota +34,40 m.

În plan, dimensiunile clădirii sunt 38 m - front la Piața Ovidiu și 47 m în adâncime, fără porticele laterale. Împreună cu acestea, lățimea planului ajunge la cca. 47 m. Înălțimea generală la este de 17,60 m la fațada principală și de 18,60 m la fațada posterioară. Înălțimea totală, până în vârful turnului, este de 42 m. Înălțimea încăperilor este foarte mare: La subsol, depozitele au în medie 5,30 m. La parter, holul de acces are 11 m, iar celelalte patii – 5,54÷6,84 m La etaju I: Aula are 11 m, iar celelalte spații 5,50 m. Fațada principală de NE, spre Piața Ovidiu, simetrică față de axul central, este cea mai elaborată și reprezentativă. Este compusă din trei registre verticale.

Panoul principal, cuprinzând intrarea, este retras, având în centru intrarea principală, largă, arcuită în mâner de coș, înălțată pe un registru de 5 trepte, cu tâmplăria retrasă din planul fațadei.

Etajul panoului central este în întregime ocupat cu loggia pe două niveluri, corespunzătoare aulei de la etajul 1, cu parapetul ornat cu motive brâncovenești, având două coloane monumentale ce susțin trei arcade semicirculare. Panoul central al fațadei are streașina mai înaltă decât rezaliturile laterale; deasupra arcadelor loggiei, în cartuș, este înscrisă denumirea clădirii.

Zonele laterale ale fațadei ieșite în rezalit, sunt identice și tratate simetric fiecare în parte. La parter se află câte o fereastră mare, arcuită semicircular, la etajul I se află un grup de trei ferestre prelungi cu supralumini detașate, de formă pătrată, cu parapetul unificat, ornamentat, iar la etajul 2, un grup de trei ferestre arcuite semicirculare sunt precedate de un balcon cu parapet plin de zidărie, pe console. Turnul-Campanila, un ceas apare în axul fațadei principale. Fațadele laterale sunt identice, simetrice.

Partea centrală, corespunzătoare porțiunilor, este retrasă, iar zonele laterale ieșite în rezalit ca și în fațada principală. Practic, acest motiv se repetă în fațadele clădirii de 6 ori, de câte două ori pe fiecare fațadă. Campanila cu ceas apare, în fațadele laterale, în axul rezalitului dinspre fațada principală. De o parte și de alta a acesteia se află pinioane din zidărie care susțin acoperișul supraînălțat, ornametate cu rezalituri.

Câmpul central, mai important ca lungime, prezintă 5 travei. La parter se exprimă porticul, având 6 coloane cu arcade semicirculare, cu terasa circulabilă deasupra. Coloanele sunt surmontate în pinioane din zidărie care depășesc parapetul terasei și sunt încununate cu jardiniere în formă de cupe.

La etaje, în fiecare din cele cinci travei, se găsește câte o pereche de ferestre de tipul celor din zonele de colț. Fațada posterioară este simetrică și tratată ca cea principală, cu panoul principal mai retras. La parter, în axul panoului central se află intrarea acruita, iar de o parte și de alta, cate o fereastră arcuită.